Aș vrea să răspund celor care se întreabă ”ce înseamnă trezire” într-o formă cât se poate de simplă, pe înțelesul tuturor.
Trezire însemnă a lăsa vorbăria goală despre Biblie sau creștinism și a începe să trăiești ceea ce predici altora. Trezire înseamnă sfințirea vieții, a fi eliberat de toate păcatele ascunse în care te complaci, măcar că te numești creștin. Trezire este a ieși de sub acoperirea falsă care sună așa : ”Lasă frate, că e har! Suntem slabi…și Pavel a fost”, justificându-ți astfel păcatul prin neputință, deși Dumnezeu ne pune la dispoziție o viață nouă și izbăvire de păcat.
Trezire, frate scump, înseamnă să nu-ți mai murdărești ochii ore în șir în fața televizorului sau a calculatorului, ci să te aduci pe tine ca o jertfă sfântă!
Trezire, soră dragă, este să simți rușine atunci când îți expui trupul (care ar trebui să fie templul Duhului Sfânt) la plajă, în fața a sute de ochi stăpâniți de duhul curviei.
Trezire însemnă să mori față de tine și de poftele tale lumești, să renunți la lăcomia de avere, care nu e mai puțin vinovată decât curvia, astfel încât Ap. Pavel spunea că nici n-ar trebui pomenită în mijlocul nostru ”cum se cuvine unor sfinți” (Ef. 5:3)
Trezire înseamnă pasiune pentru rugăciune, ore în șir cu ochii scăldați în lacrimi pentru o lume pierdută, căreia nu i-am fost martori, așa cum ar fi trebuit.
Trezire înseamnă sfârșitul adunărilor plicticoase în care singura ta rugăciune e să se termine mai repede, ca să pleci în parc sau la mall. Trezire însemnă să-L iei pe Dumnezeu în serios, să-L cunoști în sfințenia Sa și să începi să te temi de El, măcar în al 11-lea ceas.
Trezire nu înseamnă să înșirui versete după versete, ca să-ți justifici nepăsarea și păcatul cu ele, ci să te pui pe genunchi și să plângi pentru că n-ai fost ce trebuia să fii, pentru că n-ai făcut ce trebuia să faci…
Trezirea vine când ești gata să renunți la tine, să-ți iei crucea și să-L urmezi, oricât te-ar costa. Trezirea vine atunci când ieși afară din taberele oamenilor (care au ajuns să se bată în bisericile moarte până când îi desparte poliția), ca să primești ocara Lui (chiar și din partea celor care se numesc frați, dar nu sunt).
Trezirea ta individuală îi va face pe alții să te urască: le vei sta ca un spin în coaste, căci viața ta sfântă îi condamnă. Trezirea îi va face pe frații falși și mincinoși (2Cor.11:26) să te numească eretic, iar adunarea ta – o sectă.
Acum, te întreb din nou: vrei cu adevărat trezire? Față de lumină, creștinismul instituțional ”autorizat”, se va situa mereu în contra, căci oamenii nu vor să iasă la lumină pentru că faptele lor sunt rele (In. 3:20). Ce vei face tu, în această vreme de înșelare totală în care toți cred că au dreptate, dar batjocoresc în fiecare zi Numele Domnului printr-o viață de păcat?
Vei continua să-ți vezi de viața ta, de averea ta, de plăcerile tale? Sau le vei lăsa în gunoi, așa cum și sunt de fapt, ca să alergi înainte pentru premiul chemării cerești la sfințenia lui Hristos?
Dacă ai decis să te trezești, lasă-ne un mesaj, ca să ne rugăm pentru tine. Lipsa acestuia va fi pentru noi, de asemenea un răspuns. Domnul să te binecuvânteze!
Filed under: Trezire
