Chiar și orbii lumii acesteia își dau seama că nimic nu mai este la fel, că se întâmplă ceva în jurul nostru, pe care nu-l putem explica în întregime. Lucrurile s-au schimbat, vremea este târzie, iar, așa cum spunea apostolul Petru “sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape.”
În timp ce batjocoritorii continuă să râdă de nădejdea celui neprihănit, timpul se scurge în direcția vestită de două mii de ani: spre judecata lumii și revenirea Domnului ca Împărat.
Învățătura revenirii Sale pentru a-Și lua Mireasa acasă a ajuns și ea subiect de batjocură, pentru unii – o taină, dar pentru cei ce stau treji – o fericită nădejde. În timp ce rămășița poporului sfânt caută să fie gata de nuntă, semnele vremurilor continuă a se succeda cu o rapiditate până acum nemaivăzută. Personal, am să privesc cu atenție mărită tot ce se va întâmpla în ceea ce a mai rămas din această lună, dar, mai ales, în cea care urmează.
La orice foșnet cât de mic venit din adâncimea nopții, logodnica tresaltă și se gândește: Oare este El? Acum însă nu adieri de vânt ne fac să ne trezim, ci un vuiet ce se răspândește peste întreaga lume. Îl auzi? E ceasul în cele din urmă să te trezești…
Filed under: Semnele vremurilor, Trezire
