Timpul hotărât de Domnul pentru epoca Bisericii se apropie de final. Înainte de ultimul ceas, El a rânduit să mai facă o chemare la pocăinţă prin Evanghelie, pentru cei care n-au auzit-o, dar şi pentru cei ce nu i-au dat răspuns. Domnul Îşi cheamă lucrători pe ogorul Său şi amână revărsarea mâniei Sale, acordând încă timp de reflecţie pentru fiecare. Voia Sa este ca nimeni să nu piară, ci toţi să ajungă la cunoştinţa adevărului ca să fie mântuiţi.
Cu toate acestea, există o zi a mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, ce va veni după încheierea anului de îndurare, odată cu răpirea Bisericii. Timpul s-a scurtat, iar toţi cei ce s-au trezit din adormire au o sfântă datorie faţă de cei pierduţi, “care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor”, ca oamenii din Ninive. Mii de oameni zac în întuneric în jurul nostru, iar omenirea se îndreaptă cu paşi repezi către “un necaz aşa de mare cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi” (Mat. 24:21). Într-o vreme în care mulţi dintre creştini sunt preocupaţi de realizarea personală, autostima şi cariera lor, noi avem încă ocazia, prin mijlocire şi vestirea Cuvântului, să mai “smulgem din foc” pe unii, aşa cum se spune în Iuda 1:23.
Domnul să ne facă tot mai responsabili faţă de marea Sa trimitere şi să ne încalţe cu râvna Evangheliei păcii!
Filed under: Trezire
